Posted by: victorblog | 24 November 2008

Dacia şi frigul

Cum vine frigul, cum crapă totul în ea, tuşeşte şi se zbate ca o babă hodorogită pe patul de moarte. Cum atinge puţin cu roata de frig, cum clachează şi trebuie rugată frumos să se mişte ca fata virgină la prima noapte de dragoste.

Ce amintiri frumoase am cu maşina asta. Împotmolit în noroi, departe de orice civilizaţie, fără semnal la mobil, în pantaloni scurţi şi albi, cu motorul fierbând de la atâtea urcuşuri şi coborâşuri cu viteza a I-a…Înzăpezit în troiene de aproape juma de metru, fără lanţuri şi fără lopată… normal şi fără nisip pentru că aşa se cade.

Tot nu m-am învăţat… încă nu mi-am luat lopată şi nisip. Dacă mă vedeţi împingând o dacie albastră prin Braşov, daţi şi voi o mână de ajutor, nu staţi pe margine prăpădindu-vă de râs…

Care dintre voi aveţi maşini străine şi aveti atâtea amintiri frumoase cu o maşină?


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: