Posted by: victorblog | 1 July 2008

WC

In parcul Copou din Iaşi s-a deschis, zilele trecute, o toaleta publica a cărei construcţie a costat 300.000 de lei, echivalentul unui apartament cu trei camere, într-un bloc nou din oras. In prima zi de funcţionare, aceasta nu a avut nici un ‘client’. [… ]O situaţie mai puţin obişnuită s-a petrecut in comuna Burnesti-Averesti, unde s-au alocat 89.000 de lei pentru ridicarea unui grup sanitar, la o şcoală care a fost demolată in toamna anului trecut, fiind in pericol sa se prăbuşească. Noua clădire trebuie sa fie gata anul viitor.

Ştire

Locuim în România, nu? Ne mai surprinde ceva? Nu! Ne mai interesează cu câţi bani au fost modernizate nişte toalete în care nimeni nu va intra prea curând? Nu!

Apropo de toalete… Mă tot gândeam ce povestire amuzantă să postez. Până îmi vin ideile am apelat la altcineva. Fără să stea pe gânduri mi-a povestit o întâmplare reală şi foarte amuzantă petrecută acum ceva timp. Locul: toaleta liceului, mai exact la fete. Nu vă gândiţi la prostii, toate personajele sunt de genul feminin . Personaje principale: o colegă, să-i spunem Ioana. Timpul: în pauza cea mare (de 15 minute).

Era aproape sfârşitul pauzei şi una din toalete era ocupată. De 15 minute. Nimeni nu a văzut cine a intrat, nimeni nu a văzut cine şi dacă a ieşit cineva. Ioana era curioasă: „Cine o fi acolo? Şi mai ales ce face atâta timp”. Se foieşte, se tot întreabă cione poate fi… Aşteaptă… Curiozitatea o împinge la gesturi, să le zicem mai mirositoare. Toaleta, de tip vechi cu WC-uri turceşti şi cu pereţi care nu ating tavanul. Ce-i trece prin cap? Să intre în toaleta de lângă, să se ridice şi să se uite cine poate fi în cabina ocupată de atâta timp. Acolo surpriză! Profa de română, într-o ipostază nemaivăzută până acum! Totul bine şi frumos dacă, din instinct, pe Ioana nu o apucau politeţurile. Cocoţată pe peretele WC-ului scoate un „BUNĂ-ZIUA!”. Nu ne putem întreba ce a putut fi în mintea personajelor din aceste poveste în momentul acela. Cert e că profesoara a venit roşie ca focul de ruşine la oră.

În toată povestea au fost schimbate doar numele personajelor ca să nu se supere apoi pe mine sau pe cel/cea care mi-a povestit-o. Toată tărăşenie a fost povestită înaintea orei chiar de Ioana tuturor colegilor. Bineînţeles că profa nu a suflat o vorbă toată ora.

Această poveste e pentru concursul organizat de visurât. Nu ştiu cât de amuzantă vi se pare vouă, dar mie mi s-a părut puţin ciudată şi amuzantă în acelaşi timp.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: